HTML

Unul din primele elemente fundamentale ale WWW ( World Wide Web ) este HTML ( Hypertext Markup Language ), care descrie formatul primar în care documentele sunt distribuite și văzute pe Web. Multe din trasaturile lui, cum ar fi independenta fata de platforma, structurarea formatării și legaturile hypertext, fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet și Web.
Primele specificațiile de bază ale Web-ului au fost HTML, HTTP și URL.
HTML a fost dezvoltat initial de Tim Berners-Lee la CERN în 1989. HTML a fost vazut ca o posibilitate pentru fizicienii care utilizeaza computere diferite și schimbe intre ei informație utilizind Internetul. Erau prin urmare necesare citeva trasaturi: independenta de platforma, posibilități hypertext și structurarea documentelor.Independenta de platforma inseamnă ca un document poate fi afișat în mod asemănător de computere diferite ( deci cu fonte, grafica și culori diferite ), lucru vital pentru o audienta atit de variata.
Hipertext înseamnă că orice cuvânt, frază, imagine sau alt element al documentului văzut de un utilizator ( client ) poate face referința la un alt document, ceea ce ușurează mult navigarea intre multiple documente sau chiar în interiorul unui aceluiasi document. Structurarea riguroasa a documentelor permite convertirea acestora dintr-un format în altul precum și interogarea unor baze de date formate din aceste documente.
Standardul oficial HTML este World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enunțat câteva versiuni ale specificației HTML, printre care și HTML 2.0, HTML 3.0,HTML 3.2, HTML 4.0 și, cel mai recent, HTML 4.01. în același timp, autorii de browsere, cum ar fi Netscape și Microsoft, au dezvoltat adesea propriile "extensii" HTML în afara procesului standard și le-au incorporat în browserele lor. în unele cazuri, cum ar fi tagul Netscape , aceste extensii au devenit standarde de facto adoptate de autorii de browsere.
HTML 2.0, elaborat în Iunie 1994, este standardul pe care ar trebui să-l suporte toate browserele curente -- inclusiv cele mod text. HTML 2.0 reflecta concepția originala a HTML ca un limbaj de marcare independent de obiectele existente pentru așezarea lor în pagina, în loc de a specifica exact cum ar trebui să arate acestea. Dacă doriți să fiți siguri ca toți vizitatorii vor vedea paginile așa cum trebuie, folosiți tagurile HTML 2.0.
Specificația HTML 3.0, Enunțata în 1995, a incercat să dezvolte HTML 2.0 prin adăugarea unor facilități precum tabelele și un mai mare control asupra textului din jurul imaginilor. Deși unele din noutățile HTML 3.0 erau deja folosite de autorii de browsere, multe nu erau incă. în unele cazuri, taguri asemănătoare implementate de autorii de browsere au devenit mai răspândite decât tagurile "oficiale". Specificația HTML 3.0 acum a expirat, deci nu mai este un standard oficial.
în Mai 1996, W3C a scos pe piața specificația HTML 3.2, care era proiectata să reflecte și să standardizeze practicile acceptate la scara larga. Deci, HTML 3.2 include tagurile HTML 3.0 ce erau adoptate de autorii de browsere ca Netscape și Microsoft plus extensii HTML răspândite. în Bilanțul asupra HTML, W3C recomanda ca providerii de informații să utilizeze specificația HTML 3.2.Versiunile curente ale majorității browserelor ar trebui să suporte toate, sau aproape toate aceste taguri.
De asemenea există extensii Netscape și Microsoft care nu fac parte din specificația HTML 3.2, ori pentru ca sunt mai puțin utilizate, ori au fost omologate după apariția HTML 3.2. Pentru ca navigatorul Netscape a fost printre primele browsere care suporta anumite taguri HTML 3.0, iar Netscape deține în jur de 70% din piața de browsere, mulți au crezut eronat ca toate extensiile Netscape (incluzând taguri ca și facilitați ca ferestrele) fac parte din HTML 3.0 sau HTML 3.2. 
La momentul aparitiei acestui tutorial, HTML 4.0 este larg utilizat și au fost deja publicate specificatiile HTML 4.01. 
Documentele HTML sînt documente în format ASCII și prin urmare pot fi create cu orice editor de texte. Au fost insa dezvoltate editoare specializate care permit editarea intr-un fel de WYSIWYG desi nu se poate vorbi de WYSIWYG atita vreme cit navigatoarele afișează acelasi document oarecum diferit, în functie de platforma pe care ruleaza. Au fost de asemenea dezvoltate convertoare care permit formatarea HTML a documentelor generate ( și formatate ) cu alte editoare. Evident conversiile nu pot patra decit partial formatarile anterioare deoarece limbajul HTML este inca incomplet.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postări (Atom)